Click pentru harta. Disclaimer: nu este 100% drumul pe care am luat-o. Nu garantez ca, daca cineva urmeaza acest traseu, va ajunge cu bine si in timp util.

» Galerie foto (pe Picasa)

Intro

Daca vrei sa te duci in concediu la mare si sa ai parte de urmatoarele:

• Plaje mari si multe cu cel mai fin nisip
• Multe terase si restaurante langa plaja
• Hoteluri de 4-5 stele cu cel putin 10 etaje
• All-inclusive
• Statiuni pline de lume si distractii
• Discoteci si viata de noapte

Atunci nu prea ai ce cauta in Samothraki! In schimb, aceasta mica insula greceasca, supranumita si “insula marilor zei” ar putea fi pentru tine, asa cum a fost si pentru noi, un mic paradis, daca:

• Iti doresti sa te bucuri de aerul si linistea unei destinatii mai putin comerciale, necorupte de turism, mai apropiate de natura
• Nu te deranjeaza sa explorezi un loc necunoscut si sa descoperi lucruri noi
• Ai vrea sa mananci niste preparate delicioase la o taverna traditionala greceasca care nici macar nu are un meniu in engleza, dar unde esti invitat in bucatarie sa vezi si sa iti alegi mancarea
• Iti surade combinatia mare/munte si nu te sperie un traseu de trekking de cateva ore pentru a te bucura de niste frumuseti alte naturii.
• Vrei sa descoperi o plaja mica, singuratica si nepopulata, ascunsa de un tarm stancos, la care nu ai acces decat cu barca, dar unde poti sa ajungi, daca insisti putin si de pe “uscat” dupa ce escaladezi cateva stanci.
• Cultura si istoria nu te lasa rece, aici gasindu-se vestigii de dinaintea erei noastre.
• Ai vrea sa stai intr-un hotel mic si dragut, iar din camera sa vezi si marea si muntele.
• Nu te deranjeaza sa parcurgi cu masina kilometri intregi pana la plaja sau catre satele pitoresti de munte.

Drumul

Alexandroupolis

Pe feribot

In Samothraki se ajunge cu feribotul din Alexandropolis. Din Bucuresti pana in Alexandropolis sunt aproximativ 560km pe care poti sa ii faci in circa 8h. Sunt destui factori care pot sa influenteze timpul in care vei ajunge la destinatie: drumuri in lucru inchise, pe care trebuie sa le ocolesti zeci de km; multele si frustrantele restrictii de viteza pe care daca le respecti e posibil sa nu ajungi in aceeasi zi; hartile vechi de pe GPSul tau nou; simtul de orientare atunci cand nu te mai ajuta nici harta, nici GPSul, nici semnele de circulatie. Desigur, toate aceste nenorociri se intampla doar in Bulgaria :). Cateva sfaturi:

• Ai grija sa iti actualizezi softul si hartile de pe GPS. Noi am avut un iGO 8 cu hartile aferente si nu pot sa zic ca stia prea bine pe ce lume se afla. Cand iti era lumea mai draga si credeai ca totul merge struna te trezeai ca esti pe camp si trebuie sa te intorci. In situatii de genul asta mergi inainte cu incredere, spre sud!
• Sa ai neaparat o harta rutiera la tine.
• In Bulgaria, incearca sa stai dupa niste baieti care merg mai cu avant, o sa ii opreasca pe ei politia prima data :P Nu e foarte fair-play, de aceea nu te da lovit cand te trezesti ca dupa tine se tin 3 masini cu numar de Romania si tu esti primul din coloana.
• Daca nu te deranjeaza sa te traga pe dreapta politia bulgara, sa ai intotdeauna ceva hartii de 5 si 10 euro.
• E posibil ca, daca ti-ai propus sa treci prin Nova Zagora, sa dai de un drum care se termina brusc si iremediabil, fara semnalizare anterioara. Noi am fost sfatuiti sa avem ca punct intermediar Stara Zagora. Nu garantez ca aceasta informatie mai este valabila in momentul asta.
• Granita spre Grecia se trece printr-un loc destul de dubios. Indreapta-te spre Svilengrad si stai cu ochii pe semnele rutiere. Inainte sa intri in Svilengrad vei vedea la un moment dat indicatoare catre dreapta cu “Greece”. Urmeaza-le si esti pe drumul cel bun!
• Nu cauta sa iti iei vigneta pentru Grecia ca nu exista asa ceva
• Rezerva la feribot loc pentru masina cu cel putin 2 zile inainte! Noi am sunat vineri seara si nu mai aveau locuri pentru duminica la feribotul de 12:00 ci doar pentru cel de 18:30. De retinut: Alexandroupoli ferry +30 2551024694

Un feribot era deja tras in port. Al nostru nu venise inca.

Plaja din Alexandroupolis

Am ajuns in Alexandruopolis cu vreo 2-3 ore inainte sa plece feribotul; ne luasem marja destul de mare ca nu aveam nici cea mai mica idee cat o sa facem. Am avut astfel ocazia sa vizitam si oraselul care nu a prezentat un interes extraordinar. Am achizitionat biletele rezervate, desi primul impuls al casierului a fost sa zica ca ei nu fac rezervari telefonice. S-a rezovat imediat dupa ce a vorbit cu colega :) Din pacate, se plateste destul de scump pentru calatoria pana la insula, 60euro/masina si cate ~15 euro/persoana!

Cazare

Hotel Iliesa, primul la care am stat. Mic si dragut, avea o piscina cu vedere si la mare si la munte :)

Sunt destule posibilitati de cazare pe insula. Cauta pe Google direct, deoarece nu prea vei gasi nimica pe situri gen booking.com. Sunt camere de inchiriat, apartamente, hoteluri de 1-3 stele, camping, pentru toate gusturile si posibilitatile. Noi am sunat la cateva hoteluri gasite online (tot de vineri seara pentru duminica) si dupa cateva telefoane intrasem in panica, totul era ocupat. Am gasit si am rezervat intr-un final apoteotic la hotelul Kastro (http://www.kastrohotel.gr/), dar numai 3 nopti, in a doua jumatate a concediului. Ei ne-au recomandat alt hotel pe care nici nu l-am gasit pe internet, Villa Iliesa (tel: +30 2551095111). Am sunat, am rezervat si primele 3 nopti si am rasuflat usurati! Camera a costat 70€ pe noapte, la ambele hoteluri.

Hotel Kastro, cel de-al doilea hotel la care am stat. In partea de nord a insulei, ceva parca mai "cochet" decat Iliesa.

Am descoperit ca hotelurile erau in puncte total diferite (Kastro spre nord, Iliesa spre sud) ceea ce nu a putut decat se ne bucure. Puteam explora toata insula linistiti, in 2 etape, schimband cartierul general dupa 3 zile :D

Plajele

Samothraki nu exceleaza la capitolul plaje. Cea mai populara plaja, destul de mare, cu nisip fin, umbrelute, sezlonguri, chiar si o terasa + o taverna este Pachia Ammos, in sudul insulei. De la hotelul Iliesa erau cam 10km pana la plaja. Soseaua asfaltata, plina de serpentine si care trece prin vreo 2 satuce se termina chiar in plaja, capat de drum, toata lumea coboara!

Plaja Pachia Ammos, poate cea mai populara, cu nisip fin si apa limpede

O alta plaja mai cunoscuta este Kipi, tocmai in celalat capat al insulei. Nisipul face loc unui pietris negru, dar gasesti si aici sezlonguri, umbrelute si o mica terasa. Aceasta plaja este celalalt punct terminal al soselei, in est. Peisajul este de o frumusete salbatica, stanci inalte si abrupte strajuiesc marea, apa este limpede si albastra. Daca ajungi prea de dimineata te vei intreba “ce naiba caut eu aici, in mijlocul pustiului, pe plaja asta parasita?!”. Am fost surprinsi sa vedem ca plajele incep sa aiba musterii abia incepand cu ora 11-12 cand, conform culturii mele generale, nu e foarte bine de stat la soare. Asadar grecii ori nu au cultura generala, ori au pielea mai toleranta, ori au soarele mai putin nociv :)

Plaja Kipi, in capatul estic al insulei.

Revenind in zona Pachia Ammos, se pare ca exista o plaja pe nume Vatos, accesibila doar cu barca, de o frumusete aparte. Cica are ceva raulet, nisip fin, apa limpede, padure de conifere, cascade, grote marine, un adevarat paradis, ce sa mai! Am renuntat la ideea de a inchiria o barca din Kamariotissa (portul la care te lasa feribotul). Nu am gasit dar nici nu am insistat prea mult, gandindu-ne ca ar fi fost destul de scump. Vazand pe harta ceva poteci prin munte direct pana la plaja, am luat-o la picior. Insucces total, dupa vreo 2 ore de haladuit pe coclauri, ne-am intors cu coada intre picioare. Nu am renuntat totusi si, plecand pe jos de la Pachia Ammos, am luat-o usurel spre unde credeam noi ca ar fi Vatos. Nu am ajuns prea departe si in fata noastra, de la altitudinea de cativa zeci de metri la care eram, ni s-au infatisat vreo 2 plaje mici, cu nisip, apa limpede, strajuite de stanci inalte. Instant ne-a lasat gura apa! Nu om fi ajuns noi pana la Vatos, dar ce vedeam ne suradea de minune. Una din plaje era mai accesibila dar, la un studiu mai atent, am vazut ca era populata, asadar deceptie! Am inceput sa coboram un fel de horn spre cealalta plaja dar am renuntat, mi s-a parut prea dificil. Am facut cale intoarse iar ziua era ratata.

Plaja noastra, unde am ajuns escaladand nitel stanca si unde nu ne-a deranjat nimeni.

Nu ne-am pierdut cumpatul si a doua zi dis de dimineata survolam din nou perimetrul, in cautarea “plajei”! O plaja pustie, o plaja a noastra, cu nisip fin, unde puteam fi doar noi in costumele lui Adam si Eva si marea. S-a adeverit pana la urma zicala “cauta si vei gasi”. Am descoperit o alta plajuta, strajuita de stanci inalte, la care am putut sa ajungem destul de lejer dupa ce am “descatarat” printr-un loc mai lin. Nu trebuie sa fii mare alpinist, dar nu strica sa fii totusi un pic dus pe la munte, sau macar sa te fi urcat in copaci cand erai mic. Cu alte cuvinte, trebuie “sa pui si mana” nu doar piciorul :P si se poate ajunge usor.

Cascadele

Prima cascada din canionul Fonias

Samothraki a fost daruita de zei cu multe izvoare, rauri si cascade frumoase.
Cel mai popular traseu de vizitare a catorva dintre ele este prin Canionul Fonias in care daca intri vei intalni nu mai putin de 4 caderi de apa. Nu cascadele in sine reprezinta atractia, ci faptul ca la baza lor se afla niste bazine mai mici sau mai mari in care poti sa faci o baie racoroasa, binevenita. Partea proasta este ca, cel putin primele 2 cascade (la care se ajunge cam dupa aproximativ 30-40 de minute de mers) sunt foarte populate. Practic, este cam ca la strand acolo, desi in apa nu este multa lume in acelasi timp, ci numai cativa oameni. Majoritatea stau pe pietre si se bucura de soare. In orice caz, este obligatoriu sa inoti nitel si, daca ai curaj sa ajungi pana sub cascada. Cei mai versati fac sarituri spectaculoase de pe stanci, de la cativa metri inaltime.
Continuand drumul, dupa aproximativ 2 ore de mers (timp in care creste un pic dificultatea traseului) vei da de a patra cascada. Noi am ratat-o pe a treia, nestiind cum sa ajungem la ea desi am zarit-o undeva jos, printre copaci. Ei, a patra si ultima cascada de pe traseu a meritat efortul! Nu era nimeni, din simplul motiv ca, pentru a ajunge sa ai onoarea sa te imbaiezi trebuia sa descateri o stanca, nu chiar dificila dar totusi nitel mai solicitanta decat cea de pe plaja noastra. O data ajuns jos, nici nu prea aveai loc sa iti lasi hainele, micul rucsacel si aparatul foto. Le-am lasat cu emotii, cam “in panta” in singurul loc pe care l-am considerat mai sigur. Daca mai cobora cineva, la revedere! Am facut o baie binemeritata asadar. Dupa ce am iesit si am urcat la loc, mai erau ceva oameni sus, dar pareau a admira casacada, nu foarte decisi sa coboare.

A doua cascada din canionul Fonias

O cascada mai “pentru cunoscatori” este Xiropotamis la care se ajunge din satul cu acelasi nume. Spun “cunoscatori” din simplul motiv ca nu ai nici cea mai vaga idee cum sa ajungi la ea, chiar si dupa ce te-ai interesat si ti s-a explicat. Nu exista semne sau indicatoare. De unde am lasat masina am luat-o prima oara pe drumul ce ni s-a parut noua logic si corespundea descrierii. La un moment dat s-a despartit in trei, fara nici un indicator. Am mers drept inainte pana cand cararea s-a cam terminat. Hai inapoi, o luam in dreapta de data asta! Vezi sa nu. E clar, trebuia sa o luam pe a treia carare, se confirma una din legile lui Murphy – baiat destept! De data asta, a treia carare s-a terminat si mai rapid decat primele doua. Mai sa fie…

A patra si ultima cascada

Ne intoarcem la masina si o luam fix de aiurea, printr-o zona dubioasa, dar era cam singura posibilitate inainte sa facem cale intoarsa de-a binelea. Ajungem in sfarsit la ceea ce parea a fi raul Xiropotamos. Eram pe calea cea buna! Nu eram noi pe cararea oficiala, dar era clar ca daca o luam in sus pe rau ajungem la cascada :>.

Drumul catre ultima cascada din Canionul Foniase e cam "abrupt"

Intr-adevar am ajuns cam dupa 30-40 minute, timp in care am admirat si am facut baie in ochiuri de apa curata de munte, am intalnit un cort singuratic si o fata dezbracata care citea langa o mini-cascada. Aceeasi fata am intalnit-o in acelasi loc, dupa cateva zile cand am revenit in zona cu dorinta de a ramane si noi la acea mini-cascada, fiind un loc intim si romantic. Evident, nu am mai ramas, “the waterfall keeper” era la datorie!

O ultima cascada de care mai amintesc, dar fara tragere de inima este Arapi, la care se ajunge din satul Ano Karyotes. Am fost si pe acolo, dar dezamagirea a fost maxima: era secata si albia raului era cu tot felul de betoane darapanate.

Mancarea

Taverna din Xiropotamis, aflata intr-o frumoasa gradina

Majoritatea locurilor in care am mancat au fost “taverne” pe care le-am vazut din masina, in perindarile noastre pe insula. Vazut, placut, revenit la ora mesei! In Xiropotamis, un mic sat de munte, langa biserica, se afla o prima terasa unde am luat pranzul. O frumoasa gradina umbrita de pomi fructiferi unde salasuia o familie de pisici. Cateva mese erau imprastiate pe sub copaci. Nu exista meniu in engleza, era o taverna care cred ca nu vazuse picior de turist strain (bine, macar in ultimele luni). Noroc cu o fata draguta care se afla in prima ei zi de lucru acolo si care ne-a povestit ce era prin meniu. Ne era sete si am cerut intai niste apa – mare greseala! La orice terasa, nici nu te asezi bine, ca iti aduce automat o carafa cu apa cu gheata si pahare. Apa e de la robinet, dar nu ne-a deranjat, nu am simtit nici un gust dubios si nici nu am avut probleme de sanatate dupa aceea.

Terasa de langa hotelul Iliesa

Chiar langa hotelul Iliesa se afla o taverna singuratica, in plin camp, cu vedere la mare. Deoarece nu prea ne faceam intelesi, am fost invitati in bucatarie sa vedem mancarea gatita, ce pesti proaspeti se aflau in lada cu gheata ce gust avea vinul. Evident ca am comandat si o salata greceasca. A fost un mister pentru mine de ce salata era atat de gustoasa. Nu continea ingrediente deosebite, ci doar rosii, castraveti, ardei, ceapa, ceva masline si 2 bucati mari de branza feta. Am ajuns ulterior la concluzia ca uleiul de masline folosit facea toti banii. Sau pur si simplu ne era noua foame, eram in Grecia, vedeam marea, beam un vin bun si orice mancare ni s-ar fi parut extraordinara :)) In orice caz, am revenit aici si peste 2 zile.

O alta taverna umbroasa, cu vedere la mare, mancare delicioasa si pisici in dotare.

Daca vrei totusi sa mananci intr-un “oras” si sa alegi o terasa care iti face cu ochiul din mai multe disponibile, atunci revino in Kamariotissa (sigur ai mai trecut o data pe aici atunci cand ai ajuns pe insula, acesta fiind portul), sau mai bine du-te in Chora.

Chora (Samothraki)

Chora este capitala insulei. Nu aveam nici cea mai vaga idee cum este, dar, vazand oraselul pe harta marcat cu font mai mare am tras o fuga intr-o seara. Ei bine, am fost absolut incantati! Este un orasel pitoresc, construit pe pantele muntelui si pazit de un vechi castel bizantin. A fost construit departe de mare, pentru evitarea piratilor, in jurul secolului 10 inaintea erei noastre. Oraselul este un pic mai “comercial” aici gasindu-se cele mai multe magazine cu suveniruri de pe insula. In rest, stradutele pietruite in panta si inguste, casele vechi, terasele si taverne traditionale cu privelisti superbe fac deliciul vizitatorilor. Atat de mult ne-a placut incat am ajuns in Chora de numai putin de 3 ori.

Chora (Samothraki) - capitala insulei

Therma

O statiune aflata in nord, foarte aproape de zonele de campare (2-3 km). Daca treci cu masina pe langa campinguri venind din estul insulei si vezi tineri facand autostopul indura-te si opreste, daca ai loc. Vor doar sa mearga in Therma pe la magazine si terase :) Din aceasta localitate pleaca traseul catre muntele Fegari (Luna, in traducere), putand sa ajungi in cel mai inalt varf al sau – 1611m. Este ceva, daca stai sa te gandesti ca pleci aproape de la nivelul marii. E singurul loc in care am mai fi vrut sa mergem dar pana la urma am renuntat.

Sanctuarul marilor zei

Un alt loc interesant de pe insula este “the Sanctuary of the Great Gods”.  Aici a fost descoperita in anul 1863  o sculptura in marmura aflata acum la Luvru: Zeita Nike (Victory). Se pare ca ar fi fost creata undeva in jurul anului 190, inainte erei noastre.

Deoarece  in ignoranta mea nu am rezonat foarte mult cu aceste locuri invaluite in misterul istoriei ii rog pe amatori sa citeasca mai multe detalii aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Samothrace_temple_complex. Chiar sunt chestii interesante!

In concluzie

Ne-a placut foarte mult si a fost un concediu frumos? Da, categoric! Vom reveni in Samothraki? Ei bine, probabil nu prea curand.  Insula e mica si in cele 6 zile pline petrecute acolo am batut-o in lung si lat, am vazut ce era de vazut, ne-am plimbat cam peste tot.  A fost o saptamana de vis intr-un loc deosebit pe care nu il vom uita prea curand.

» Mai multe poze din Samothraki aici!

Harta insulei

1. Kamariotissa – aici te lasa feribotul
2. Chora – capitala insulei
3. Hotel Iliesa, la aproximativ 8km de Kamariotissa
4. Hotel Kastro
5. Xiropotamis – mic sat de munte, rau, cascada.
6. Aici este taverna singuratica de pe langa Iliesa, unde am mancat de 2 ori
7. Pachia Ammos – poate cea mai populara plaja de pe insula
8. Capul Fonias – aici incepe canionul Fonias cu cele 4 cascade
9. Kipi – plaja din capatul estic al insulei
10. Cel mai inalt varf al muntelui Saos (Fegari) – 1611m. Nu am ajuns pana acolo.
11. Gria Vathra – prima si cea mai mare cascada din canionul Fonias
12. Gerania Vathra – A doua cascada
13. A treia cascada
14. Kakia Plaka – a patra cascada
15. Sanctuarul marilor zei
16. Therma
17. O alta taverna singuratica unde am mancat bine
18. Plaja Vatos – si pe asta am ratat-o

Harta insulei